Ce pericol se ascunde în spatele alunițelor?

Ce pericol se ascunde în spatele alunițelor?

Când vine vorba de alunițe, puțini au informații corecte despre acestea, fie neglijează total prezența lor și astfel riscurile transformării lor, fie au o teamă nefondată cu privire la acestea.

Ce sunt de fapt alunițele?

Alunițele sau nevii pigmentari sau melanocitari sunt aglomerări de celule melanocitare (celule care determină culoarea tegumentului). Atât culoarea cât și forma nevilor variază de la maro deschis până la negru, de la forme plane la forme proeminente, regulate sau neregulate (cum sunt nevii cu aspect muriform despre care vorbeam la început).

De ce este important să urmărim alunițele?

Pentru că o aluniță se poate transforma într-un melanom malign, un cancer de piele deosebit de agresiv. Dar vindecabil dacă este depistat precoce, în fazele incipiente. Trebuie să știm că există nevi comuni, cu aspect clar benign (care nu ne îngrijorează) și nevi atipici sau displazici (cu aspect diferit de nevii comuni) care pun probleme de diagnostic diferențial cu leziunile canceroase. Nevii atipici pot fi sporadici sau multipli, particularitate cunoscută ca sindromul nevilor displazici. Acestora trebuie să le acordăm atenție deosebită. Să îi recunoaștem și să îi urmărim periodic.

Nevii atipici sunt de regulă mai mari decât nevii comuni, au marginile neregulate şi cu variaţii de culoare pe suprafaţă. Pot fi plani (la suprafața pielii) sau elevaţi.

Identificarea unui nev atipic se poate realiză prin observarea cu atenție a aspectului, urmărind criteriile regulii ABCDE:

• A = asimetrie, alunița nu are un aspect rotund sau ovalar, simetric
• B = border, margini neregulate sau prost definite
• C = culoare, mai multe nuanțe de culori sau distribuție neomogenă a culorii
• D = diametrul, mai mare de 6 mm
• E = elevation, creșterea în înălțime a aluniței

Acest tip de modificări apar și în cazul melanoamelor de aceea este important să solicităm consult dermatologic, pentru că diferențierea între un melanom și un nev atipic poate fi dificilă. Medicul dermatolog folosește un instrument  – dermatoscopul –  care mărește leziunea, fiind cea mai sigură metodă de urmărire a nevilor atipici. Dermatoscopia poate oferi argumente care să justifice extirparea unei alunițe. Dar uneori nici medicul nu poate spune cu certitudine dacă o leziune este malignă sau benignă doar dermatoscopic și va recurge la excizia leziunii pentru obținerea unui diagnostic de certitudine anatomopatologic (analizarea aluniței la microscop).

Îndepărtarea unei alunițe

Îndepărtarea sau „deranjarea” unei alunițe nu duce la transformarea sau la apariția vreunui cancer, contrar opiniei unora, neavizați. Excizia în limite de siguranță cu toate marginile în țesut sănătos duce la înlăturarea completă a riscului transformării unei alunițe. Practic nu mai avem leziunea, deci nu mai are ce să se transforme.

În schimb traumatismele unei alunițe și ignorarea acestora pot duce la modificări. de aceea este important să solicităm consult dermatologic dacă am lovit, zgâriat o aluniță sau dacă acestea sunt dispuse pe zone supuse traumatismelor mici și repetate (marginea de la sutien, centură, în axilă). Lezarea unei alunițe va fi urmată de încercarea organismului de a repara defectul produs (ca în orice zgârietură, tăietură), dar aici fiind o zonă mai specială cu multe celule pigmentare, repararea defectului poate duce la modificări structurale ale ADN-ului cu apariția de erori care pot determina creșterea necontrolată a celulelor pigmentare în acel loc ceea ce conduce la dezvoltarea cancerului de piele.

Important

Examinarea periodică a pielii cu atenție (o dată pe lună) de fiecare dintre noi, pentru a observa dacă au apărut modificări de formă, culoare a alunițelor preexistente sau dacă a apărut o nouă ”aluniță” reprezintă primul pas pentru depistarea precoce a cancerului de piele.

Nu trebuie să ignorăm o „pată” nou apărută sau o modificare a unei alunițe doar din principiul că nu doare.

Orice modificare de acest fel impune solicitarea unui consult de specialitate dermatologic.